Ţi-am scris zilele în păr
Cu fire lungi de apă
Pe lângă ochii plini de dor
Ce şanţuri adânci sapă.
Poţi să mă uiţi acum, te rog
Eu, ce mănânc iubire
Am fost poate al tău soroc
Ce n-a vrut despărţire.
Lacrimile-ţi le-am uitat.
Sunt doar o depărtare-albastră
Doar puncte ce au inundat
Strania veşnicie-a noastră.
Vei sta pe-acelaşi scaun iar
Cerşind cu greu iubire
Cu cuvinte ce-acum eu car
Departe-n nemurire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu