A doua viaţă

Difuzoare înfundate îţi spun povestea. Eşti o răsuflare complicată. Acel casetofon spart, cu butoane roase de sunete afone derulează caseta cu amintiri ce-au devenit străine. Îţi plânge de milă, pentru că sufletul ţi-a murit. Doar droguri îţi curg prin venele înguste şi ciuruite de-atâta ură. Îi spui să pornească, muşchii ţi se contractă, aşteptarea e macabră. Butonul se-nţepeneşte, scrâşneşti din dinţi şi trânteşti carcase. Amintirile nu pornesc. Becurile casetofonului s-au ars. Difuzoarele scot un fâşâit asurzitor. Te prăbuşeşti inconştient, iar casetofonul tace. Te trezeşti într-o lume plină de curent, sunete scurte şi puternice, un ecran, un bec şi pereţi albi. Eşti la terapie intensivă. Te-ai născut a doua oară. Casetofonul a dispărut, ţi s-a schimbat caseta. Banda rulează.