Ultima zi

Asta a fost.. S-a dus. Ultima grimasă pierdută s-a înălţat uşor printre astre în ultima zi de fericire. Puteam cere mai mult.. Un sărut sau poate un cadou cu fundă mare şi roşie care să stea pompos sub brad. Dar nu.. eu m-am mulţumit cu un zâmbet.. Mulţumesc pentru amintiri, pentru cuvinte greu de descifrat, pentru nopţi albe şi săruturi virtuale. Mulţumesc pentru ca ai fost nimic. Mulţumesc pentru zâmbetul pierdut de pe faţa-mi palidă, unsă cu un strat subţire de fond de ten, îmbâxită de lacrimi, şi plină de sărutări straine. Mulţumesc pentru un Crăciun inexistent, mulţumesc pentru faptul că nu ai fost aici. Mulţumesc pentru că mă laşi să scriu aici singură, înconjurată de perne albe, învăluită în versuri albastre... Eşti nimic, bunul meu prieten.. Acum eşti nimic.