Ne construim propriul nostru joc... Ajungem într-un punct în care nici măcar noi nu mai știm cum să ne continuăm creația... Și zâmbim.. pentru că e cel mai simplu lucru pe care îl putem face... Apoi, mă ajuți să îmi recapăt încrederea, eu te ajut să-ți capturezi glumele, și pornim iar... Surâsul blând al florilor de mai ne urmărește.. Alerg într-un vis al nimănui, într-o ploaie de priviri și de emoție... Mă opresc la jumătatea drumului, pentru că realizez că sentimentele mele zburdă neliniștite prin tot corpul... Apoi cad într-o ploaie de stele peste tine, și ma aștern subit prin părul tău castaniu... Mă culegi printre șoapte, și mă lipești... apoi realizezi că ai creat o stea...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu