Mi-adulmeci mirosul.... Îmi atingi părul... Buzele mi le sorbi din priviri... Cu mine nu ai de ce să te miri... Mă despici în două... Apoi mă închizi într-un cristal... Seara vi și mă vizitezi, mă spargi și m-aduni într-o cupolă transparentă... Mă hrănești cu respirația ta, mă-nvelești cu privirea ta... M-adormi cu o baladă ciudată, îmi sfâșii gândurile și amintirile și le-arunci la marginea orașului... îmi dezbini tot ce am creat, îmi lași doar sufletu-mi mat. Ochii mei mi i-ai furat... privirea mi-ai aruncat-o-n lac. Acum sunt doar un trandafir adormit, dragostea-mi e-acum un mit, sclipirea mea a și pierit, odată cu ultimul ritm... Trandafirul zace răvășit, de ceva vreme, e prihănit, Pare doar adormit sau pustiit... Dar de fapt e doar mâhnit...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu