Îmi plăcea să mă plimb într-un cartier, printre zecile de blocuri cu balcoane scorjite, îmbatrânite și mult prea triste…
Îmi plăcea să te privesc minute în șir.. să visez cu ochii deschiși clipa în care privirile noastre se vor întânli...
Îmi plăcea să alerg în ploaie... Să privesc cum cerul devine dintr-o dată întunecat... Să aștept în fața blocului ultima picătură de ploaie...
Îmi plăcea să îți ascult vocea... Să-ți simt atingerea și să-ți ating părul... Îmi plăcea să ma pierd în cuvintele tale, și să ascult muzica pe care o ascultai tu... Îmi plăcea să stau atât de aproape de tine încât să-ți pot simți respirația...
Îmi plăcea să ascult Vama când mă gândeam la tine... Îmi plăcea să mă gândesc la chipul tău angelic... Să-mi închipui acea clipă cu tine...
Îmi plăcea să ma plimb bezmetică prin orașul pustiu... Să mă pierd pe băncile de pe aleile lăturalnice... Să-mi închipui mâna ta în mâna mea...
Îmi plăcea să-mi irosesc viața în parc... Să te privesc pe furiș... Dar tu întotdeauna îmi întânleai privirea... Dar nu-ți păsa...
Cum nici acum nu-ți pasă... Și nu îți va păsa niciodata... O să fiu întotdeauna un zmeu pentru tine... Un zmeu pe care nu ști să-l ți în vânt... Și pe care îl vei pierde în curând...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu