V - Suflet striat

În dimineaţa aia m.am trezit cu urma dinţilor tăi impregnată pe perna mea. Era dimineaţa ce avea să aducă după ea o alta, una nenorocită. O nenorocită dimineaţă de noiembrie. Urma dinţilor tăi... ai pus-o acolo în seara aia când ţi-ai împrăştiat toată fiinţa în patul meu deja deranjat de un trup obosit. O lăsaseşi acolo, pe ea, urma, doar pentru că şi eu îmi lăsasem urma unghiilor în tricoul tău albastru agăţat cine ştie cum în stânga jos. Instinctual, mi s-a modificat existenţa. E acolo şi acum.. forma uşor rotundă cu mici striaţii ce ascund şi acum părţi din tine. Acum când..