Rochie alba patata cu vin..

Si ce-a facut? Si-a impachetat iar bagajele si a pornit pe un alt drum.. a gasit un alt bloc, cu un apartament rece intre ale carui caramizi o sa-si petreaca urmatoarea vesnicie. Singurul miros frumos din acel dreptunghi ingust mucegait era cel al rochiei ei asezata printre cateva flori de iasomie. Era un miros expirat, ca acela din camerele vechi ale bunicii in care nimeni nu a mai intrat de decenii. Si-a deschis cu sila sticla de vin rosu si a inceput sa bea in speranta ca va adormi. Si-a aruncat privirea peste cateva poze din telefon salvate inainte de tot acest prezent senil. Apoi si-a trantit valiza la cativa metrii, s-a asezat pe patul plin de praf si a inceput sa fredoneze "'cause I was born to tell you I love you" Ah.. ce afona era.. Dar cui ii pasa? Cine o auzea? Poate doar hainele si atunci uitate in valiza din piele tocita. Se simtea ca intr-un sanatoriu. Pereti albi si goi, rochia alba, un cearceaf murdar, patat cu vin care-i atingea trupul dur, lasandu-i urme adanci, frenetice. Ce rost mai avea sa spere? Si-a abandonat zambetul intr-o incapere din-nautrul lui. Da.. el.. acel fat-frumos cu plete caruia obisnuia sa-i scrie cateva versuri pe o foaie.. apoi i le canta in speranta ca ii va atrage atentia. Dar cui ii mai pasa. O hranea cu cate un cuvant fals, pe care nici el nu-s credea. Ea se multumea cu atat... Avea atatea motive sa fuga, dar totusi ramanea vrajita de abajururile ce se aflau in ochii lui. Ii placea sa faca baloane de sapun dimineata.. Asa ii oferea vietii o alta cromatica.. incerca sa se inveseleasca.. nu putea mai mult. Era un copil cu ceva ani in plus, lipsit de cuget. Absorbea praf de adevar. Si ce daca lui nu-i pasa? Ea era multumita ca totusi iubea.. nu pe cine trebuie.. dar iubea.. si o durea undeori.. se obisnuise intr-un fel.. si nu mai simtea decat dimineata, cand totul era ceva nou. Dar ce mai conta atunci cand el e departe, iar amintirea se hraneste doar cu cativa pixeli?
Intr-o dimineata s-a trezit, si-a ars patul, nemaisuportand sa simta ca ceva se imbiba cu ai ei stropi sarati. Era obisnuita sa nu doarma. Noaptea zanganea dintr-o chitara dezacordata. Si asa ii trecea somnul. Vinul ii era prieten si dusman.. Vroia sa rada.. uneori se juca cu un mic Mickey Mouse. Ii placea.. si se gandea ca intr-o zi va gasi pe cineva care chiar ii va merita zambetul.. Nu era greu sa-ti dai seama ca ii placea viata ei.. asta pentru ca nu vroia sa-si gaseasca alta. Se tot muta dintr-un loc in altul.. Pe zi ce trece imbatranea... fire albe ii apareau. Era ninsa de tristete. Se amagea cu sperante. Avea aceeasi valiza, era un fel de amic de calatorie. Niciodata nu se multumea cu ceva mai bun. Inauntru erau vesnic aceleasi lucruri: partituri, foi goale ingalbenite de timp, un pix si cateva creioane rupte, haine cu tesatura moarta si poze.. isi tinea chitara in mana. Obisnuia sa le cante lebedelor in parc. Uneori privea cativa prichindei zambind. Isi cauta telefonul sa le imortalizeze veselia.. dar mereu uita ca si l-a scapat pe sinele de tren in timp ce incerca sa surprinda un cocor ametit, in ultima ei calatorie spre o alta camera scorojita si amutita in negura noptii. De fiecare data, cand parasea cate un loc in care-si odihnea gandurile, se semna pe peretele dinspre nord, langa asezand data si numele lui. Se ducea uneori la biblioteca.. se pierdea printre rafturi...
Anii au trecut.. ea era o batranica scunda, feminina, imbracata la fel, avand aceleasi obiceiuri. Se invartea printre copii, privea cateva din acele cupluri "perfecte" si se gandea la el.. Continua sa se semneze prin fiecare camera alba in care-si lasa amprenta, pe fiecare perete nordic care ii asculta balada plictisita.
Intr-o zi a primit o scrisoare fara expeditor. A gasit-o in fata usii.. Era doar o adresa si numele lui: Cimitirul Saint Heart, randul 0708 locul 2011.
Atat... nu cred ca-i trebuia mai mult... S-a dus acolo.. Si i-a gasit "casa". A gasit locul in care avea sa fie cu el pentru totdeauna.. A adormit acolo, varsandu-si ultimele lacrimi cronice. Au gasit-o intr-o zi ametita de o ploaie de nori, in aceeasi rochie alba, cu o lalea in mana, intinsa langa locul in care isi dorea sa fie dintotdeauna.. langa el..

Amintiri în baloane de săpun

Iar amintiri nebune se scutur și-ncolțesc
Și în gând praf de-adrenalină șoptesc
Se nasc cedând în niște baloane de săpun
Împrîștiind haotic dor nebun.

Doar fum stingher se-oprește-n urma mea
Singurătate-a ferit-o de privirea ta
A lăsat în zadar a vorbelor chemare
Îndepărtându-se-n extaz în a lumii zare.

Si..

Și strigi și nu te-aude nimeni
Și esti stingher, pârlit de vânt
Sunetul difuz al unei chitări se-aude-n surdină
Cuvinte-ncetinite ți se ivesc în gând.

Ți-am citit în stele chipul
Într-o-nghesuială de amor,
Luna-ți alerga prin plete,
Te-neca într-un palid izvor.

Mi-ai zâmbit cu ochi metalici
Și-ai rupt amintiri lansate-n zbor
Ai încetat să mă mai cauți,
Eu fugisem de-al tău dor…