Mda.

Aripi de timiditate

Aripi de dragon mi se scutur în cale

Încerc să respir, plămânii mi s-opresc.

El prea ușor vrea să mă doboare

Solzii lui încet se topesc.

Nu mai am aer, timiditatea mă omoară

Iar el încet se spulberă în nori.

Am învins, a nu știu câta oară

Dragonul timidității pictat ușor în flori.

Megafon

Două mâini împreunate

Și-un apus de soare doar

Suntem noi, pierduți în șoapte

Alergând pe-un culoar.

Doar un scaun enigmatic

Un șevalet plin de prostii

Mulți ar zice că ești sadic

Dar mă pictezi în culori vii.

Eu-ți șoptesc ceva alături

Par un stupid narator

Tu, parcă nu te mai saturi...

Suntem un teatru trecător.

Adunăm mii de bilete

Totul e prea nebunesc

Ești înconjurat de pete

Dar îmi spui un "Te iubesc."

Și oare ce-aș mai vrea mai mult?

Să zbor, să fug, și iar să vin?

Eu doar un megafon mai sunt

Îngropat în vinilin.

Enigme

E-o enigmă cenzurată

Venită dintr-un absurd prea dens

E doar o filă pătată

De-un infern neînțeles.

Și mă bântuie nebună

Pare-un fior tremurând

Încearcă ceva să-mi spună

Îmi șoptește-un singur gând.

Iar eu m-am rătăcit sublim

Într-un cer prea pueril

În vis noi chiar ne iubim

Spunând doar un cuvânt umil.

Și cum m-ai învățat să zbor

M-am prăbușit prea brusc, urlând.

Ți-am lăsat în urmă dor.

Te-am lăsat ușor plângând.

Formal

Poate doar o fărâmă de speranță

A mai rămas într-un colț pierdută

O fărâmă aruncată-n ignoranță

Stingându-se ușor tăcută.

Poate doar al nostru pas rămâne

Înfundat într-un jgheab de fiori

Urme desculțe se destramă-n fărâme

Apoi strigă liniștite: "Mori!"

Iar pasul se aruncă-ntr-un infern tăios

Compus doar de mesaje subliminale

E doar un zgomot mânios

Înșirat ca niște mărgele formale.