Și-un apus de soare doar
Suntem noi, pierduți în șoapte
Alergând pe-un culoar.
Doar un scaun enigmatic
Un șevalet plin de prostii
Mulți ar zice că ești sadic
Dar mă pictezi în culori vii.
Eu-ți șoptesc ceva alături
Par un stupid narator
Tu, parcă nu te mai saturi...
Suntem un teatru trecător.
Adunăm mii de bilete
Totul e prea nebunesc
Ești înconjurat de pete
Dar îmi spui un "Te iubesc."
Și oare ce-aș mai vrea mai mult?
Să zbor, să fug, și iar să vin?
Eu doar un megafon mai sunt
Îngropat în vinilin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu