25 aprilie 2010

Doar atunci...


Doar atunci când ești trist poți realiza ce înseamnă cu adevărat să iubești.... Doar atunci când simți că nimic nu poate fi mai rău și trântești ușa după tine îți dai seama cât de mult poți iubi... Doar atunci când crezi că nu mai ai loc nicaieri în lumea asta, realizezi că locul tău e lângă patul IUBIRII...  Atunci când zâmbești prea mult uiți ce înseamnă să iubești și treci mai departe...


20 aprilie 2010

Fericire in orasul Speranta...


Pistruii cerului varsă lacrimi amare, iar eu le strâng într-o găleată deja plină de melancolie...  Părul meu aleargă în vântul obosit, mâinile-mi culeg speranțe moarte, ochii privesc sclipirea păturii cenușii... Tăcuta cerului luminează euforic colțul ierbii... Marea umezește nisipul turmentat... Vântul îmi usucă pielea catifelată și mi-o dezmiardă anemic... Briza mării mă poartă într-un loc fără gânduri... către orașul SPERANȚĂ... unde frunzele cad la un picnic în parc.... Nu poți refuza... te face să crezi că totul e............. totul e perfect... "Cineva să oprească invazia de biți, cineva să ne facă din nou fericiți..." ( Vama Veche-Fericire)

16 aprilie 2010

Atunci când plouă...


Când plouă sunt singură și mă picură ploi. Un cântec de clape se-aude pe asfalt… Simt fiecare picatură care apasa cu o greutate uriașa pe pielea mea...  Atunci încep să picure toate amintirile pe care le credeam uscate... Toare dorurile, dorințele, sentimentele si amintirile. Simțind fiecare picătură de orgoliu, îmi doresc o liniște singuratică, o moarte scurtă, ca și cum aș mima un deșert, o dună de nisip ce nu are nici o legătură cu umiditatea... Iar apoi, când se termină ploaia pe Pământ să mă întorc ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat...

Amețesc pe ritmurile unui zeu al pianului... Și continui să suspin și să adorm pe notele lui, să mă las condusă de infinit... să pășesc fără curaj dincolo de granițele imaginației și să plutesc... Să-mi dicteze doar gândul ce e de făcut...

10 aprilie 2010

O scrisoare moarta...

Aleg culori din gama florilor... negru si violet... impletesc cu ele 2 ganduri sumbre care ma poarta intr-o sala plina de oglinzi... Ma invart in fumul pe care il emana ceva ciudat... O lumina amortita vine dintr-un colt al camerei.. Ochii tavanului plictisit ascund mii de saruturi ale indragostitilor si sute de declaratii de dragoste... Podeaua poarta amprenta talpilor... Oglinzile prafuite pastreaza imaginea fiecarei persoane care s-a admirat in ea... Intr-un colt al camerei se afla o lalea neagra-violet, aproape moarta care suspina... alaturi de ea o scrisoare moarta si timida, care isi asteapta in tacere destinatarul..

O speranta..


Intr-un peisaj cam sumbru, inecat de culorile mortii si atat de “crizat”, cateva clipe de relaxare sunt ca o mana cereasca. Atunci cand simti ca totul nu mai are rost.. ca nu ai de ce sa mai traiesti cineva iti intinde mana si te ia intr-o calatorie zburatoare spre abis... Acolo realizezi ca esti o persoana speciala in felul tau... si ca nimic  nu mai poate schimba asta.... Cand soarele e prea anemic sa te incalzeasca focul iti vine in ajutor.. uneori cand si acesta e neputincios cineva la care tii atat de mult iti ofera caldura corpului sau.. Atunci cand esti prea infierbantat si un cub de gheata nu te poate ajuta din cauza soarelui care te topeste, putina apa iti va fi mereu alaturi... Atunci cand nu mai ai nici o speranta, cineva iti va fi mereu alaturi sa-ti ridice moralul si sa iti dea incredere... sa iti daruiasca iubirea sa vesnica...


9 aprilie 2010

O mie de ganduri... 999 secrete....


O mie de ganduri imi trec prin cap... Primul lucru.. Secret... Al doilea... Secret... Al treilea.. secret... Si tot asa pana la ultimul... Acesta vreau sa il impartasesc tuturor...  Vreau.. Vreau... Vreau sa fiu acolo... acolo unde ploaia este calda, unde soarele ma incalzeste anemic, unde vantul ma ocroteste si imi infioara pielea... unde florile imi ofera cu tandrete parfumul lor si imi mangaie simturile... Unde pasarile imi dedica trilul lor zi de zi... Vreau sa merg acolo unde aerul este neprihanit, acolo unde curcubeul straluceste chiar daca nu a plouat... Vreau sa alerg desculta pe covorul de iarba, sa iau o inghititura din raul ce desparte muntele... Vreau sa numar inelele unui copac care tocmai a fost doborat si sa-i culeg lacrimile... vreau sa-i ascult suspinul... Vreau sa vad formele ciudate ale norilor, si sa privesc soarele... si cum se ascunde timid, din cand in cand,  in spatele pufosilor... poate si-a dat seama ca-i admir splendoarea... Vreau sa calc prin cioburile stelelor sparte in asfalt si sa imi aleg una de pe cer ca sa ma invete cum sa stralucesc ca si ea noaptea.... Vreau sa ma pierd in oaza de verdeata si sa-mi impletesc o coronita din macii atat de suavi... 


6 aprilie 2010

De ce trebuie sa iubesti?


De ce trebuie sa iubesti? pentru ca iubind ii faci si pe ceilalti sa iubeasca... pentru ca atunci cand ceilalti te iubesc se gandesc la tine mereu... atunci cand se gandesc la tine tu mai ai o speranta.... iar atunci cand speranta ta nu moare tu vei sti ca trebuie sa iubesti in continuare...


3 aprilie 2010

.................................................... Nothing..........


Pic..Pic...Pic... se aude apa care aluneca usor in valuri de sclipire si lumina si apoi cade in fantana eternitatii... In surdina muzica completa sunetul apei.. apoi se auzea din ce in ce mai incet... si parca suspina... isi cauta locul in care putea sa fie auzita doar ea... Nu este de ajuns doar sa auzi muzica... trebuie sa fii capabil sa o simti si sa o intelegi...