Intr-un peisaj cam sumbru, inecat de culorile mortii si atat de “crizat”, cateva clipe de relaxare sunt ca o mana cereasca. Atunci cand simti ca totul nu mai are rost.. ca nu ai de ce sa mai traiesti cineva iti intinde mana si te ia intr-o calatorie zburatoare spre abis... Acolo realizezi ca esti o persoana speciala in felul tau... si ca nimic nu mai poate schimba asta.... Cand soarele e prea anemic sa te incalzeasca focul iti vine in ajutor.. uneori cand si acesta e neputincios cineva la care tii atat de mult iti ofera caldura corpului sau.. Atunci cand esti prea infierbantat si un cub de gheata nu te poate ajuta din cauza soarelui care te topeste, putina apa iti va fi mereu alaturi... Atunci cand nu mai ai nici o speranta, cineva iti va fi mereu alaturi sa-ti ridice moralul si sa iti dea incredere... sa iti daruiasca iubirea sa vesnica...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu