Venită dintr-un absurd prea dens
E doar o filă pătată
De-un infern neînțeles.
Și mă bântuie nebună
Pare-un fior tremurând
Încearcă ceva să-mi spună
Îmi șoptește-un singur gând.
Iar eu m-am rătăcit sublim
Într-un cer prea pueril
În vis noi chiar ne iubim
Spunând doar un cuvânt umil.
Și cum m-ai învățat să zbor
M-am prăbușit prea brusc, urlând.
Ți-am lăsat în urmă dor.
Te-am lăsat ușor plângând.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu