Și strigi și nu te-aude nimeni
Și esti stingher, pârlit de vânt
Sunetul difuz al unei chitări se-aude-n surdină
Cuvinte-ncetinite ți se ivesc în gând.
Ți-am citit în stele chipul
Într-o-nghesuială de amor,
Luna-ți alerga prin plete,
Te-neca într-un palid izvor.
Mi-ai zâmbit cu ochi metalici
Și-ai rupt amintiri lansate-n zbor
Ai încetat să mă mai cauți,
Eu fugisem de-al tău dor…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu