Adânc...

Dormeau adânc particule de ceață și de vânt

Iar eu mă-nfășuram-ntrun singur veșmânt

El m-acoperea cu-n copilăresc sărut

Spunând doar romanțe sufletului meu mut.

Pământul era plin doar de atingeri cenușii

Alergand singuratice umbre aurii

Strigând aiurite amintiri străine

Nimeni gândindu-se atunci puțin la mine.