Si totusi tu crezi in amintiri penibile... Nopti se scurg... Amintirea lor ramane in cateva pahare de vin prea vechi... Imi zambeai prin fum si calcai pe tigari arse de penibilul amor.. Iti stateam in spate.. si-am inceput sa te destram.. Si totusi paharele plangeau.. stiau ce-o sa se intample.. Si te cautau, vroiau sa strige si tremurau.. se spargeau in chinuitul vant ce se strecura prin niste jaluzele arse. Ochii mei te minteau cu lacrimi ruginite... Eram indragostita.. Nu.. nu de tine. Ii zambeam.. Iar tu ma priveai si ma credeai nebuna... ma iubeai, nu? Aah.. si cat de mult.. Si acum ce ai? Amintiri infundate de o nebuna... Esti doar un decor cu care fumez saruturi.. Si m-arunc in usa poftei tale.. ma fac nebuna si incep sa plang.. fluier fals.. Si dau timpul inapoi cand soarele atinge tarmul.. Si totusi te sarutam ca o minciuna.. ce-aveam de pierdut? Alt sentiment strivit? Ah.. am avut atatea incat ce inseamna inca unul? M-am plictisit de noi. Si mazgalesc poze.. Iar paharele de vin plang.. tu inmoi tigari in cuvinte murdare aruncate-n cantece de-alcool.