Vară târzie.

Seara ai gust de vară târzie. Zbaterea ta o simt de la depărtare. Noaptea ești cu mine, iar eu îți strâng cenușa fiecărei respirații. Miroși a toamnă, a pământ ars... Cu ochii închiși străbați camere pline de oglinzi acoperite. De ce suspini? Ai nevoie de curajul libertății ca să iubești? Ia-mi veșnicia, dar lasă-mi inocența cuvântului ce nu a fost rostit. Libertatea o putem găsi dacă vrei, iubirea nu, pentru ca e pe aripi de îngeri, iar îngerii-s în rai. Oare cine și oare de ce te-ar răsturna și amesteca cu pământul ars? De ce ar fi iubirea onoarea de-ați acorda încredere? Nu avem nevoie de depărtări sau spațiu ca să știm... Iubirea nu seamănă cu altceva. De ce am aștepta o răsplată? Decăderile noastre sunt iluzii...