10 noiembrie 2011

Oameni si ploaie

Oamenii, o ploaie de cuvinte nerostite,
Un întuneric de corpuri prihănite,
Zboară în iluzii absurde
Ale iadului fiinţe mărunte.

Şi ating un cer străin,
Oamenii, univers umil.
Distrug vise sângerii,
Devenind din nou copii.

2 comentarii:

  1. Anonim21 noiembrie 2011 la 03:19

    Profund dar destul de complicat. Încearcă versuri mai simple care să redea mesajul mai facil. Asta dacă vrei să te citească cât mai mulţi. Continuă, nu te opri.

    RăspundețiȘtergere
  2. Alexandra21 noiembrie 2011 la 10:04

    Am încercat mult să-mi simplific "universul", doar că dupa mi se pare banal şi revin la vechile idei. O să mai încerc, mulţumesc pentru sfat. :)

    RăspundețiȘtergere

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)