Scrisoare.

Iubite,
Am să scriu doar câteva cuvinte frenetice.. pentru că disperarea-mi din suflet nu mă lasă să fac mai mult... Au trecut o sută de zile şi tu nu te-ai întors, au trecut o sută de zile iar gându-ţi a dansat mai departe cu fiecare cuvânt. E doar o scrisoare lunatică pe care ţi-o trimit din zbor, căci inima-mi aleargă departe... departe de tine, departe de noi. Furtuna pe care ai lăsat-o în urmă a distrus tot ce clădisem. Erai orb.. Nu ţi-a mai păsat. M-ai lăsat în urmă râzând. Mi-ai smuls ochii... iar pleoapele-mi voiau să se umple de lacrimi, dar ardeau de dor... Pe-atunci erai doar un alt surâs ce-mi lumina calea prăfuită. Acum... acum eşti esenţa trecutului meu, eşti doar cel ce-mi storcea atingeri pixelate. Dezorientată te privesc prin banal. Eşti departe, eşti prins într-o fericire falsă. Pentru că ştiu, tu nu mai eşti la fel...Dar te înrămez cu fraze zdrenţuite, te desenez din amintiri...