ascultă-mă.

Şi chiar nu-mi pasă cine eşti sau ce gândeşti atâta timp cât te vei aşeza aici, în universul meu confuz, plin de puncte diforme, fără vreo situare anume. Şi-ai să mă asculţi.. şi-ai să taci.. pentru că nu-ţi va păsa cine sunt sau ce gândesc.. Doar mă vei asculta, fără alte deviaţii sau virgule cu viaţă care să te-nfunde alt undeva.. Să nu-ţi mai pese de mine.. de asta nu am nevoie. Vreau doar să mă asculţi.. Poate să fredonezi ceva şi-apoi să te opreşti şi să mă asculţi iar. Altceva nu mai vreau. Nu-mi mai pasă. Fără alte lucruri banale.. Fără semne, fără aer, fără iubire.. Opreşte-te din ce faci să ascultă-mă. Apoi uită tot. Să nu mai ai nevoie de mine.. Să nu mai am nevoie de tine... Să nu mă mai asculţi. Să mă uiţi, să-mi uiţi fiecare cuvânt, să nu înghiţi nici o particulă din mine. Atât.. să pleci şi să mă laşi.. Dar mai întâi.. aşează-te şi ascultă-mă!