Adunătură de litere.

Și ce-am acum? Disperarea unor clipe pierdute.. Niște amintiri dezbracate de absurd. Umblu prin minciuni si romanțe la mâna a doua. Am ajuns să caut nisip de cuvinte adevărate într-un ghiozdan rupt. Nu cred c-o să renunț.. pentru că mi-ai zis cândava, atingându-mi mintea, niște adunături de litere ciudate, pline de un adevăr pueril. Am să te prind cândva.. Da, pe tine. Tu acel trubadur amărât care îmi joacă feste printre umbre încolțite de dispreț. Nepăsarea e acum divina. Nu-ți mai pasă nici de mine, nici de noi.