"Cine sunt?Dumnezeule, cat mi-as dori sa-mi amintesc, macar de dragul vremii in care stiam.Ce stiu acum? Ca te iubesc. Ştiu ca pare penibil, dar asta e tot ce stiu.Nu ştiu nici măcar unde ma aflu.Şi nu voi şti niciodată.Mă uit în jur şi nu recunosc nimic.E ca si cum as fi inconjurat de un intuneric care poate fi diferentiat.Un intuneric pe care o parte din mine îmi zice că il poate încadra în cel mai banal spatiu posibil. Imi spune ca il poate delimita, doar ca n-am nici cea mai vaga idee cum sa numesc delimitarile intunericului asta care mă înconjoară.Intuneric sau, în fine, orice o fi.In schimb este atat de seducator, incat devine irezistibil.Si totusi inca mai sunt liber.Pot alege între a sta aici si a-mi sorbi durerea care de mult a trecut pragul sufletesc: e fizică. Asta sau să mă ridic si sa cersesc o piesa de teatru pe care sa o joc atat de convingator încât să uit de întunericul ăsta care..nu e întuneric. E o umbră. Nu întunecată, nu luminoasă. Puţin mă interesează ce culoare are. O să te rog să-ţi foloseşti tu, cititorule, imaginaţia, căci de când m-am trezit în umbra ăsta multicolora nici nu mai pot gândi.In plus, pe cine păcălesc aici? Nici nu vreau sa mai gandesc.Acum, însă, mă voi ridica si voi juca prima piesa de teatru pe care soarta mi-o va încredinţa. O voi juca din toata fiinţa mea. Sau cât a mai rămas din ea. Şi atunci am să te pierd. Cu totul. Te voi pierde exact în piesa pe care o voi juca pentru tine." Ii plăcea să-i scrie mici scrisorele ca acestea, deşi nu i le trimitea niciodată. Pur şi simplu visa sub fereastra ei.
"Cine sunt?Dumnezeule, cat mi-as dori sa-mi amintesc, macar de dragul vremii in care stiam.Ce stiu acum? Ca te iubesc. Ştiu ca pare penibil, dar asta e tot ce stiu.Nu ştiu nici măcar unde ma aflu.Şi nu voi şti niciodată.Mă uit în jur şi nu recunosc nimic.E ca si cum as fi inconjurat de un intuneric care poate fi diferentiat.Un intuneric pe care o parte din mine îmi zice că il poate încadra în cel mai banal spatiu posibil. Imi spune ca il poate delimita, doar ca n-am nici cea mai vaga idee cum sa numesc delimitarile intunericului asta care mă înconjoară.Intuneric sau, în fine, orice o fi.In schimb este atat de seducator, incat devine irezistibil.Si totusi inca mai sunt liber.Pot alege între a sta aici si a-mi sorbi durerea care de mult a trecut pragul sufletesc: e fizică. Asta sau să mă ridic si sa cersesc o piesa de teatru pe care sa o joc atat de convingator încât să uit de întunericul ăsta care..nu e întuneric. E o umbră. Nu întunecată, nu luminoasă. Puţin mă interesează ce culoare are. O să te rog să-ţi foloseşti tu, cititorule, imaginaţia, căci de când m-am trezit în umbra ăsta multicolora nici nu mai pot gândi.In plus, pe cine păcălesc aici? Nici nu vreau sa mai gandesc.Acum, însă, mă voi ridica si voi juca prima piesa de teatru pe care soarta mi-o va încredinţa. O voi juca din toata fiinţa mea. Sau cât a mai rămas din ea. Şi atunci am să te pierd. Cu totul. Te voi pierde exact în piesa pe care o voi juca pentru tine."
RăspundețiȘtergereIi plăcea să-i scrie mici scrisorele ca acestea, deşi nu i le trimitea niciodată. Pur şi simplu visa sub fereastra ei.