18 martie 2010

Lacrimi... Zambete...



O lacrima se prelinge pe obrazul obosit... si lasa in urma minciuna si rautatea... Ajunge pe piept si lasa in urma gandurile urate si tristetea. Se evapora si o data cu ea este distrus tot ce a faurit...

Un zambet timid apare pe chipul supus sentimentelor... lasa in urma iubire si frumusete... Ajunge in gand si nu se uita inapoi... A lasat in urma imbratisarile calde, cuvintele cu subinteles, sentimentele apasatoare... Piere si el... dar in urma lui ramane tot ce e mai frumos pe lumea aceasta...





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu