Mă învârt printr-un cerc de foc... Mă apropii din ce în ce mai mult de locul din care am plecat. Pe parcusul drumului meu m-am ars câte puțin... Mi-au rămas răni adânci pe care nu le-am mai putut vindeca... Alerg în timp ce coloana sonora a propriului meu film se aud în surdină... Versurile ciudate zburdă stupid prin mintea mea... Le fredonez de parcă aș ști melodia aceea de-o viață... Și alerg iar.. Și ajung de unde am plecat... Este cercul vieții... din care nu mai pot scăpa decât atunci când m-am ars de tot...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu