Îți place atât de mult să mă rănești... Dacă ai putea m-ai izbi de toți pereții dintr-o camera întunecată, iar apoi m-ai aduna și mi-ai săruta fiecare bucățică ruptă din corpul meu.. Apoi ai începe să plângi... Iar eu ți-aș trimite o șoaptă... Și te-aș ierta.. de ce? Răspunsul îl știi deja.. Numai că nu vrei să te gândești la el... Îl lovești cu piciorul mereu... Îl găsești, dar nu-ți pasă.. Treci pe lângă tot ce înseamnă EU... Iar eu alergam aiurea... mă agățam de o speranță... Dar acum? Acum am căzut... Sunt un satelit ce se învârtea în jurul orbitei tale.. Eram în stare să zbor fără aripi prin întreaga galaxie pentru tine... Dar acum am căzut liber... Am renunțat la visul meu... La spernața mea.. La tot ce aveam pentru tine... Iar acum.... pur și simplu.... NU-MI MAI PASĂ!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu