Ce frumos miroase seara... Cât de dulce e mireasma florilor de tei atunci când vântul îmi dezmiardă sufletul obosit... Ce apăsător e gândul că într-o zi noaptea va dispărea... Cât de trist e momentul cănd nu voi mai avea puterea să deschid ochii și să admir culoarea spălăcită a serii... Ne naștem să iubim ziua și să visam noaptea... Și murim dorindu-ne să mai avem o viață in care trăim seara... Cât de simplu e să închizi ochii atunci când lumina e inexistentă.. dar cât de greu poate fi să ne descoperim ochii sclipitori atunci când lumina alunecă cu viteză pe chipul nostru.. Oh... Iubesc seara.. Iubesc lumina lunii atunci când se plimbă pe corpul meu și trimite mângâieri cristaline... Mă pierd în noapte..
[În orice colț al lumii ai fi, atunci când este lună plină vei observa că felinarul nopții are aceeași mărime cu degetul tău mare de la mână...]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu