străin

.. Şi norii plâng spânzuraţi de-atâta dor.. Iar stelele şoptesc dureri cu îngerii ce ascund fugitiv părţi grele din trecut.. Nu pot duce mai mult.. Nici un pas, nici un suflu... Deoarece, crede-mă, lumea s-a sfârşit... Am încercat să învăţ să trăiesc aşa.. Fără nimic.. Dar am făcut abuz de sinceritate, iar adevărul m-a trădat. Cine te crezi? E simplu să păşeşti, să vorbeşti iar după să pleci fără regret.. E simplu să minţi şi să treci mai departe. E simplu să clădeşti din paie un vis apoi să-l faci pulberi cu un cuvânt. Iluzii ţi-ai făcut şi-ţi faci mereu... eşti doar un fluture uşuratic. O să-ţi pierzi viaţa mai repede decât crezi.. Şi-ai să pleci.. lăsându-mă să-mi clădesc propriul univers de particule fericite pe care mi-l doresc încă din acea zi... Tu o să pleci, străine..