a rămas....

Mi-a mai rămas ceva din atingerea ta târzie.. Ajut-o să plece pentru că visele mele sunt deja pline de altceva. Opreşte-te aici... Nu mă mai ajuta să trăiesc din amintiri căci nu-mi fac bine. M-ai învăţat să zâmbesc cândva. Nu schimba asta. Mi-e prea greu să cresc din nou atunci când nici nu ştiu la ce să mă aştept. De ce cuvintele tale fărâmiţate înca se plimba printre gândurile mele? Nu i le-ai oferit ei deja?...