Gânduri în agonie...
15 septembrie 2012
Cafeneaua era plină, îmbibată până la refuz de fum de ţigare. Ochii îmi lăcrimau. Am ieşit în fugă afară lăsându-te în urmă. Plângeam fără control, plângeam în faţa ta.. şi-acum nu era numai din cauza ţigărilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Postare mai nouă
Postare mai veche
Pagina de pornire
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu