Dimineaţa

Era pur şi simplu un coşmar din care mă trezisem brusc. Nu mai erai în pat lângă mine.. Nici urma transpiraţiei tale de noaptea trecută. Eram singură, înconjurată de câteva perechi de şosete curate, sutienul meu, şi un tricou larg pe care l-am purtat aseara. În aer nu mai plutea urma parfumului tău, nu se mai auzea robinetul din baie care picura la fiecare 2 minute şi 24 de secunde, nu se auzea ventilatorul din bucătărie.. Farfuriile şi paharele pline cu scrum de la pastilele de ţânţari ce le-am ars în casă azi-noapte erau spălate. Pe masă nu mai erau flori. Geamurile erau peste tot închise, uşa încuiată. Nu erau cheile în cuier. Eu eram închisă. Ostatică în singurul meu adăpost infectat cu iubire. Nu erai acolo să mă săruţi de bună dimineaţa sau să-mi rosteşti un simplu te iubesc. Nu... azi eram singură. M-am trântit pe covorul din sufragerie plin de firele mele de păr blonde. Am fixat urma buzelor mele de pe tavan.. cea pe care am făcut-o atunci când am atins prima noastră lună împreună.. când ai zis că o să mă ridici până la cer.. până la propriul nostru cer.. când mi-ai spus că am să îl pot săruta. Am intrat în baie şi am găsit cada plină cu apă călduţă şi spumă. Mi-am afundat capul şi m-am dezbrăcat sub lumina becului ce abia mai pâlpâia. Mi-am învelit corpul cu apa murdară. Am auzit uşa de la intrare şi am tresărit. Ai trântit-o. Ai venit în baie direct şi ţi-ai azvârlit hainele pe toaletă. Te-ai aruncat peste mine în cadă şi mi-ai zâmbit. –Bună dimineaţa, iubito. Am venit acasă. Aveai urme de ciocolată pe buze. M-am înfruptat din dulceaţa lor si m-am amestecat cu parfumul trupului în braţele tale.