VI - Suflet mut

Liniste deplina pe strada asta. O liniste care raneste timpane tocmai pentru ca e atat de prezenta. Ma intreb ce gandesti tu despre mine acum...Acum cand iti scriu asta... Acum cand sunt aici, atat de aproape de tine. Ma intreb ce lupte se mai duc in capul tau si ce povesti isi mai gasesc actorii. Ma intreb daca vezi si tu umbra noastra. "M"-ul ala interminabil care se tot lungeste.. Dar se sperie, si se face mic. Oh, uite-l! Uite umbra noastra pe masina din fata. Dacia aia verde. De ce se compromite si trece peste ea? De ce trece pe acolo? De ce nu se lipeste de noi? Nu suntem de fapt noi tocmai ea? De ce nu vine la noi? Pentru ca suntem muti, iubitule. Pentru ca noi nu avem cuvinte in seara asta. Pentru ca am ales tacerea. Iar umbra nu suporta linistea, si incearca sa ne adaposteasca pe noi de ea. Ca sa nu ne raneasca... Linistea.. sa nu ne raneasca pe noi, iubitule. Vezi? ei ii pasa..