Dă-mi aripi. Vreau să zbor și nu pot. Vreau să simt că mor în zbor. Nu-mi mai simt pașii, și încep să mă ridic. Vreau libertatea în fiecare clipă efemeră a vieții. Vreau să plutesc atunci când mă izbesc de stâncile vieții. Independența îmi pulsează în vene. Încercările mele disperate de a-mi găsi libertatea în oricine au eșuat lamentabil, acum caut libertatea în orice. Libertatea mea reprezintă aerul pe care îl respir. O simt... o recunosc de atâtea ori în atâtea ipostaze... în zâmbetul tău, în îmbrățișarea lor, în piesa care mă face să cad într-un ocean de melancolie, într-un sărut intens și mut, în ideile ciudate ce mă luminează și mă fac să râd de una singură, în răsăritul de soare de la malul mării într-o dimineață de septembrie, într-un "Te iubesc!" spus la lumina lunii, în cele mai banale lucruri... Asta e libertatea mea.
Vreau aripi să zbor, de aici până la luna, până pe Marte și înapoi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu