Şi de-ai fi fost o definiţie bună a unui cuvânt coborât din trenul infinit al gândirii, aş fi rămas... Şi chiar de-ar fi fost aşa, eu n-am să recunosc. Nu acum. Şi de-aş fi fost cineva, tu ai fi rămas. Dacă totul n-ar fi fost doar o poveste scrisă cu cretă proastă, jur c-aş fi rămas. Jur c-aş fi stat acolo, neclintită, sub mirosul salcâmilor. Mi-aş fi procurat singură iubirea... de n-ar fi fost aşa... De nu te-ai fi urcat în taxiul ce îţi tot dădea târcoale, ce nu înceta sa claxoneze... Prea mult fum de amagire a fost.. şi prea puţin a rămas... Prea mult condiţional în toată treaba asta.. Prea mult, prea puţin indicativ, prea puţin pentru mine.. Prea puţin pentru gândurile văruite de-atâta neadevăr.. prea puţin... mereu am să spun că-i prea puţin... dacă ar fi fost mai mult.. şi iar intervine condiţionalul...