Cerul era de un albastru vanat de parca se culcase deja. Era doar ora 6 intr-o seara de octombrie. Nimic diferit. Poate doar eu. Ma durea ce se intamplase. M-a adus acasa . Am intrat in cabana mea adormita de aerul rece de afara. Marea parca se apropia lasand in urma deasupra ei dara lunii de argint topit. M-am apropiat de fereastra dormitorului meu. Am aruncat bluza pe jos, in cadere lasand in urma izul parfumului metalic pe care il purtam. M-am trantit goala pe patura de jos. Ma simteam frumoasa pentru intaia oara doar pentru ca eram singura. Am iesit pe fereastra. Dupa masina din fata se vedea o dara de fum urcand in dans spre cer, de parca ar fi vrut sa prinda luna de mana. Cineva era acolo. Ma intrebam daca nu era chiar el, daca nu m-a vazut goala. Mi-ar fi placut, dar fara ca eu sa stiu. Am zambit ca un copil si mi-am asezat capul pe perna. Nu stiu cand am adormit si de ce eram asa fericita dintr-o data. Nu stiu de ce eram asa fericita ca ma parasise cand sufletul meu plangea.