Mă gândeam să scriu ceva care să nu supere pe nimeni, ceva ce nu răneşte, ceva făcut din nimic, aproape invizibil, ceva ce va putea fi uitat mai repede faţă de tot ce am scris, ceva ce nu va putea fi gustat, iubit sau urât, adorat sau aruncat. Aş fi vrut să scriu ceva pentru nimeni, ceva pe care nimeni să nu şi-l însuşească. Aş fi vrut de fapt să păstrez asta pentru mine, pe o foaie, undeva într-o cutie udată de ani. Să îl găsesc târziu şi să nu râd sau să plâng sau măcar zâmbesc. Să nu simt nimic. Aş fi vrut să nu apăs pe taste în seara asta, ca să nu vă dau vouă ceva, nu de alta. Dar am s-o las baltă. Deja e prea târziu. Apăs pe butonul "publicaţi". Ah, voiam să îţi aduc aminte.. mai ştii cum nu îţi plăceau nuanţele de portocaliu?