16 octombrie 2012
E frig
E dimineață și mă sperii de frigul ăsta nenorocit de-afară, de sub pătura mea pătată de cafea, de cel din sufletul meu. Peste tot e gheață, una invizibilă, dar inevitabilă, pentru ca singurătatea asta din aer s-a infiltrat peste tot. Hefaistos nu și-a făcut treaba, a stins focul de pe pământ, focul ăla care aduce căldura. Atlas ne-a depărtat planeta de bila de foc din univers, a făcut să fie frig. Ce-i și cu zeii și titanii ăstia? Și-au injectat doza de răutate ca și toate resturile astea de ființe care mă înconjoară? E așa frig aici... e frig și parcă simt cum fiecare celula intra în hibernare. Ca să nu mai simtă nimic, nu de alta. Dar creierul ăsta tălâmb nu înțelege că ar fi mai bine să apese și el pe butonul de Standby, să ia o pauză, să își revină. Nu, lui îi place durerea aia cu care s-au obișnuit toți, ca de', din aceeași materie suntem făcuți cică. Hai să luam o pauză, că e frig. E frig la mine-n suflet, nu mai are cine să-ncălzească zona. 
Umărul meu e rece și gol, și pielea lucește. Am chef de o baie lungă, o cadă cu apă fiartă și spumă. Și de întuneric. Pentru ca dacă tot e frig, măcar să aibă un motiv. Să dispară soarele, și noi să mai trăim o zi. Să își dea seama toți ce-nseamnă să îți numeri orele în care mai poți respira aer rece, în care să-i mai vezi pe toți spunându-și cuvinte de amor.. ieftine, adevărat... și mincinoase... dar s-o lăsăm așa.. cuvinte de amor. Să murim, și să zâmbim așteptându-ne moartea, să fim pregătiți de ea, nu să ne surprindă, să nu vă surprindă, că eu una sunt conștientă că o să mor. Ca să bântui printre voi, să vă râd în față. Nu v-așteptați la vreo parte drăguță la mine când veți trece dincolo... Acolo nimeni nu mai conduce.. Și de-abia atunci o să realizați  ce-i viața de fapt, și cum ați irosit-o voi în minciună. Că viața voastră nu e viață. O viață nu se consumă cu momeli. Am să vă închid porțile în față, am să vă prind între ele, așa pe jumătate, până să intrați cu totul.. ca să simțiți și voi ce e aia trădare...
Până atunci.. am să fiu așa cum sunt acum, cu sufletul înghețat de frigul de-afară.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Frumos... dar prea pesimist. Si oricum tu esti nepoata mea frumoasa care emana numai caldura in jurul ei.
RăspundețiȘtergere