Şi dacă eu aş fi băiat nu m-aş iubi pentru felul în care arăt, pentru felul în care zâmbesc, pentru hainele lălâi pe care le port sau pentru cum privesc lumea... M-aş iubi pentru felul în care îmi beau cafeaua dimineaţa, cum mă aşez pe un scaun sau cum m-aş privi, de parca bărbatul-eu este întreaga mea lume. Mi-aş iubi degetele şi oasele, buzele care cer mereu alte buze, bucăţelele de metal ieftin pe care le port la gât.. M-aş iubi pentru cum m-aş respinge din prima, şi cum nu mi-aş da o a doua şansă. M-aş iubi pentru că sunt eu, aia sâcâitoare, pentru umărul dezgolit, pentru buclele mele ce se preling pe sâni într-o dimineaţă de iarnă când nici puloverul din lână nu îmi mai ţine de cald, pentru scrisul meu dezordonat, pentru cum ador întunericul şi cum mă ruşinez când sunt în faţa băiatului-eu nemachiată, pentru că m-aş descoperi mai mult, pentru că faţa mea nu ar mai exprima seriozitatea aia.. chipul meu ar fi o copilă lăsată în mijlocul pădurii, nesupravegheată, speriată, singură... M-aş iubi doar pentru că exist, cu toate nimicurile ce mă definesc.... Pentru asta m-aş iubi!
(inspirat din cartea M. R.)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu