Drumuri intersectate...

 Nu plânge în seara asta, nu în noaptea în care drumurile noastre s-au intersectat. Te rog, râzi. Râzi cum nu ai mai facut-o niciodata. Pentru mine. Măcar schițează un zâmbet. Un zâmbet fals. Mă mulțumesc și cu asta. Plângi în noaptea în care drumurile noastre se vor despărți. Atunci poți să plangi până te îneci cu lacrimi, până te hrănești cu apa sărată din ochii tăi, când ți se vor usca buzele, iar mâinile îți vor tremura. Dar până atunci, strânge-mă în brațe. Ține-mă de mână. Fă ca o secundă să fie o oră, iar un minut un an. Fă-mă să zâmbesc ca în prima zi...