Petale pe trupul meu, în aerul electrocutat Energia trece prin ele ca un fan obsedat. Și văd cum piere prezisa frică Ca o pasăre căzuta ce nu se mai ridică.
Zboară flacără direct prin ochii mei Rămân doar amintirile din anii grei. Sunt pe dinafara unei uși portal De ies afară mă absoarbe un țipăt formal.
Nu am aer, parcă cuțitele vieții îl taie Mă cațăr pe o stâncă și țip într-o foaie. Îmi arunc lacrimile în singura cisternă Căci nu mai are pene a iluzii pernă.
Fiecare gest e hașurat imediat, Eul de persoană din mine l-am căutat. Salteaua insomniei așteaptă un trecut, Hoțul e în trupul cu petale, electrocutat și mut.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu