Pot simula un zâmbet? Mă pot preface că zâmbesc? Sau pot să alerg zâmbind fals? Zâmbesc forțat să mă crezi... Reușesc? Crezi că zâmbetul nostru cald, plin de speranțe si vise îl puteam simula oricând? Acum, în amurgul viselor în doi se ascund zâmbete false... Oare aș fi mințit ca să prelungesc a mia oară viața expirată a viselor care alcătuiesc zâmbetul? Nu aș fi mințit, de-aș fi știut... aș fi furat încă câteva clipe fermecate de la tine, în care să-ți răpesc un ultim zâmbet, să ne mințim, dar să ne dăm acea ultimă instanță a zâmbetului nostru, care ne unește visele, care ne încălzește ca soarele de August, care ne leagă atât de strâns pentru câteva momente, deși până acum am fost doar doi străini într-o lume plină de lacrimi... Mereu ți-am zâmbit vag...
woow.
RăspundețiȘtergerece frumos..